Râul Vaser (în germană Wasser) este un curs de apă, afluent al râului Viseu, ce izvoraste din Muntii Maramuresului. Valea Vaserului, cu o lungime de cca. 42 km (din Viseu de Sus până la statia terminală Comanu) face parte din Parcul Natural „Muntii Maramuresului“si este una dintre cele mai frumoase văi din Carpati.
In 1211 cavalerii teutoni, care printre altele erau interesati si de găsirea de minereuri, au cartografiat Valea Vaserului. Aceasta pare a fi prima referinta despre Viseu. Un alt document interesant despre aceasta zona este din 1453, când Iancu de Hunedoara emite o diplomă prin care arată că localnicii devin prin donatie proprietarii acestor locuri. Pe la 1800 administratia imperiului austriac decide colonizarea zonei cu tipterii. 
Potrivit unei cărti recent apărute, denumirea de „Valea Vaserului” a fost dată de colonistii germano-austrieci si semnifica numele vechi românesc de „Valea Râului”.
In anii ‘30 prin acest defileu a fost construită o cale ferată cu ecartament ingust (0,76 m), pentru transportul lemnelor in vagoane tractate de locomotive cu abur. La acea vreme Calea Ferata Forestiera (CFF), în comparatie cu plutăritul, a însemnat un enorm progres tehnic.
Exploatarea pe scară largă a resurselor de lemn de pe Valea Vaserului a fost initiată la începutul sec. al XVIII-lea, sub imperiul austro-ungar. Colonistii vorbitori de limbă germană au pătruns primii în pădurile virgine, si cu ajutorul plutăritului au adus lemnul tăiat la gaterele din Viseu de Sus.
Valea Vaserului a fost a fost si terenul de luptă al armatelor în cele două războaie mondiale, locul păstrând numeroase artefacte care arată trecerea razboiului prin aceste locuri (cazemate si chiar si un “mini-spital”), acum căutate de turisti.
Desi în majoritatea tărilor europene după anul 1945 căile ferate forestiere au fost înlocuite cu drumuri forestiere, în România acestea s-au mentinut destul de mult. In perioada comunistă Calea Ferată Forestieră de Valea Vaserului a fost folosită atât pentru transportul lemnelor cât si pentru transportul materialelor necesare exploatărilor miniere din zonă (mina Măcârlau fiind una dintre expolatările cu continut ridicat de cupru din bazinul minier Maramures).
După ’90, in numai câtiva ani, CFF-urile au fost toate scoase din functiune, demontate, locomotivele si vagoanele date la fier vechi sau vândute. Singura cale ferată forestieră care astăzi mai functionează este cea de pe Valea Vaserului. Ea îsi îndeplineste si astăzi scopul său initial de cale ferată forestieră pentru transportul lemnelor.
Mocănita este un tren de linie îngustă, care circulă în regiunile de munte. „Mocănita de pe Valea Vaserului“ ajuns in câtiva ani cunoscută în întreaga lume datorită unicitătii sale si a frumusetii Văii Vaserului.
Calea Ferată Forestierea de pe Valea Vaserului este, se pare, una dintre ultimele sine de căi ferate din Europa folosite pentru a coborâ bustenii din munti si ultima cale ferată forestieră adevărată pe care functionează o locomotiva cu abur.
Din anul 2000 circulă regulat pe Valea Vaserului trenuri cu abur pentru turisti. Sezonul începe primavara si se sfârseste toamna. Linia duce într-o vale de o sălbăticie fermecătoare, peste poduri si prin tunele. Defileul are peretii abrupti, este puternic impădurit, cu numeroase izvoare minerale.
Punctul de acces spre valea Vaser este orasul Viseu de Sus, care este si punctul de pornire pentru Mocănită.
In fiecare an, bătrâna Mocănită atrage mii de turisti din toată lumea, oferindu-le călătorii de neuitat. In lunile Iulie si August Viseu de Sus este plin de turisti si de aceea cei care sunt interesati să facă o plimbare cu Mocănita trebuie să isi facă rezervări din timp.
Chiar dacă nu există autostrăzi care să facă accesul spre Maramures ceva mai usor, o plimbare pe Valea Vaserului cu Mocănita merită tot efortul !
Autentic Maramures 